Un strop de noroc, o galeata de nebunie si nervi cu carul... reteta principiului lui "macar atat" de care ce-i drept sunt scarbit de ceva vreme dar probabil aici intervin nervii. Vesnicul si singurul noroc tot cel profesional a ramas, dimineata inginer de productie, la amiaza alpinist, sportiv sau utilitar, in functie de cum am dispozitia necesara si seara... e cam lunga si pustie. Poate sunt doar plictisit de compromisuri fara rezultat.
In urma cu mai bine de o luna eram cu bagajul facut, asteptam doar un raspuns, nu as putea spune ca nu l-am primit dar mai putin important cum a decurs, "varianta" de rezerva a fost sa plec din tara daca lucrurile nu ies cum mi-as fi dorit, nu au iesit nici nu am plecat, ar fi insemnat sa dau cu piciorul la cei 4 ani in care pt o ambitie, la ce nu am renuntat, am pierdut... poate sa mai astepte putin plecarea, in orice caz, mi-am propus un termen pentru a-mi indeplini unul din prea putinele vise care mi-au ramas, un vis pe care candva am avut placerea de a-l imparti cu o persoana deosebita...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu