De fiecare data cand am  stare prelungita de suprasaturatie, de sentimentul neplacut de plafonare simt o apasare nebuna care ma impinge sa fac cate o tampenie, ceva iesit din comun, unele au fost foarte placute directionate catre persoane de care mi-a candva drag, alteori era chiar invers... Acum, nu stiu de ce e diferit, de ce caut sa nu fac nimic, sa astept sa imi treaca... pobabil din acelasi motiv pentru care nu mi-am facut o a doua parere, sa nu raspund cu aceeasi moneda, lucru care nu m-i s-a mai intamplat date fiind cele intamplate de-a lungul timpului... straniul sentiment de a merge prin ceata de mult prea mult timp, nimic nu este in regula, incep sa ma resimt, sa ma demontez din toate punctele de vedere si... nu mai am nervi sa opun rezistenta.