Rasuflu usurat gandindu-ma ca s-a incheiat intr-un sfarsit cea mai nebuna perioada... imi revin incet, sper sa am capacitatea sa ma refac atat fizic cat si moral. Oricat de multe ar fi cumulate, luandu-le la rand, am sa le dau de cap sau au sa ma duca in cap. Cel mai enervant este ca, in ciuda faptului ca de-a lungul timpului, indiferent de ceea ce am facut, bun sau rau, nu am privit inapoi, nu mi-a pasat si totusi de cativa ani am un regret care ma macina, nu il pot scoate din suflet, oricat am incercat si oricum am incercat sa o fac, e acolo si ma toaca marunt... intr-un un continuu rozboi cu mine. Probabil are si o rezolvare, cu toate ca nu pot sa imi dau seama care ar putea fi.

Ce ma bucura este ca, dupa mai bine de 2 ani de prins rasaritul dupa o noapte de lucru, am inceput sa prin rasaritul dupa o noapte de somn si este sensibil mai frumos... pacat doar ca daca bate vantul si nu am caciula ma ciufuleste :)

Sper sa ne vedem si la anu'