de la gheatza la stanca...

a trecut parca o vesnicie de cand nu am mai rontait biscuiti muiati in ceai de tei cu un zabet tamp de stisfactie si privind in zare... as fi preferat piscotii doar k din pacate au trecut vreo 20 de ani de cand nu am mai mancat piscoti care sa merite atentia... ceaiul de tei... minunatul miros care imi aduce aminte de vremurile in care frecam mantinela patinoarului batzaind din picioare pana imi scoteam din sarite antrenoarea cu bocaniturile... deh... doar eram in pauza si prea plictisit de abureliile vanzatorului de la ghereta comunista de la intrarea pe gheatza... si mult prea preocupat sa nu imi scot nasul din imensa cana de ceai din care ma straduiam sa fur tot mirosul si sa nu scape neexploatata nici o farama de abur care imi dezgheta nasul bocna... aceeasi vesnica melancolie ma cuprinde de fiecare data cand trec prin locul in care a fost o data un patinoar... indiferent de anii in care am incercat sa compensez cu role, nu se compenseaza si ori de cate ori incalt o pereche de role refuz parca sa merg... e un nu vreau imens... patinele sunt si acum, dupa atatia ani atarnate intr-un cui prin pod si nu are nimeni voie sa se atinga de ele...

dupa ani de zile de sport in care nu m-am regasit si cativa ani de pauza... am pus espadrilele pe un umar si coarda pe celalalt cu tupeu si incredere... muntele si cataratul... nu un sport, ci un mod de viata... inainte si in sus si privirea in spate lasa loc doar de multumire si zambet melancolic...

ma intorc la ceaiul si biscuitii mei... sa admir morocanoasa vreme de afara, ploaia mocaneasca care ma binedispune intr-un fel :)

azi sunt fericit... nu am motiv, asta e partea frumoasa

micile satisfactii mari...

E placut ca in momentul cand ma uit in urma si trag linie sa nu dea nici cu minus, nici cu virgula... si ori de cate ori cineva incearca sa ma agaseze cu cacaturi ma linisteste gandul ca sunt niste persoane cu un nivel asa de inalt de inteligenta incat personal, oricat de mult m-as stradui nu ma pot cobora la acelasi nivel ca sa pot reactiona in acelasi fel... Oricum, urmarind linia evenimentelor din ultima perioada... mai exact incepand cu iarna in care m-am apucat de scoala, fara a da detalii nu pot decat sa spun mersi... e perfect asa cum e acum, nu fac parte din acele persoane care realizeaza ce au avut doar cand au pierdut... m-am bucurat de ce am avut si ma bucur ca am "pierdut" inainte de a avea realmente ceva de pierdut :)

De cand am inceput scoala anul asta, am tinut-o numai in "revolte" din simplul motiv k mai marii scolii nu vroiau sa faca sectia de sudura... e, acum au sa o faca :)) si in ciuda faptului k toti profii (de la alta catedra decat cea de sudura) si majoritatea oamenilor care au tinut sirul evenimentelor ne sfatuiau "parinteste" sa acceptam si varianta curiculara (ceea ce e inadmisibil din pct meu de vedere si al celorlalti colegi care stim ce vrem si nu ne-a pasat de alte pareri) ne-au sfatuit sa nu ne pisam impotriva vantului ca ne udam... e foarte adevarat doar k nimica nu se compara cu placuta senzatie ce o provoaca vantul cand bate sub centura... si oricum se usuca :D si in plus... mai greu se usuca cand iti dai drumul in pantaloni si apuca sa prinda si miros (cred) Cineva trebuia sa inghita in sec... ori noi, ori profii si ceilalti colegi ai nostri... si uite asa s-au gasit 10 persoane sa dea peste cap sistemul unde capul rautatilor am fost eu cu inca 2 colegi... care nu suportam sa fim condusi de niste oameni fixisti sau sa ia altii decizii in locul nostru, am exploatat fiecare varianta, am inspirat ceilalti colegi care vroiau sudura sa se ridice in picioare si sa dea cu pumnul in masa, altii au dat cu capul de trepte caci de emotie s-a intamplat sa se impiedice de pragul usii si sa se imprastie pe scari... dar mai mult sau mai putin bandajati am format o ehipa unita si facem ce vrem nu ce vor... cel putin pt mine e cel mai important lucru... nu pot fi controlat :)

In rest lucrurile merg de la sine... (cica) doar k se mai gaseste cate o minte proasta sa stea stea k magnetul langa busola... dar prostia se demagnetizeaza langa o busola buna si lucrurile revin intotdeauna la normal :P

barbatii e porci...

oare de ce... ?!?

probabil din pacate, sunt mai feminist... si sunt foarte deacord cu afirmatia k barbatii sunt porci... in general niste vai si amar de caracterul lor... e posibil ca asta sa fie motivul pentru care politistii sunt predominant barbati :)

dar totusi, pe langa cauzele sa spun ereditare, naturale... mai sunt si cauze oarecum artificiale... adica persoane in regula... cu capul pe umeri, comportament absolut normal poate de multe ori de admirat au nefericita problema de a da peste... nu as vrea sa folosesc apelative asa ca, peste o femeie care dintr-un motiv sau altul nu lasa cum gaseste ci lasa in urma ei ravasit ca intr-o cocina... si atunci oare ce se intampla ?!? nush daca acel individ cel mai probabil sufera implicit acea transformare,o transformare asa de nasoala incat Pompeiul probabil ar fi fost mai usor de recunoscut dupa eruptie...:) din pacate este un fapt destul de real, avand dealungul timpului destul de multe exemple... intr-adevar unii ar spune k persoana respectiva a fost slaba din moment ce nu a avut capacitatea de a se pune pe picioare... sunt deacord doar ca din pacate prin natura lui, omul e mai predispus la a se lasa prada decadentei fiind mai comoda... putini au reala capacitate morala de se chinui sa nu se lase prada acelor tentatii care sunt usor de acceptat... e o atitudine groteasca din pacate... si devine pe scurt un nenorocit...

mi-am amintit o intamplare foarte urata... in urma cu multi ani, mergeam la o oftalmologie parca... la un moment dat vad in drumul meu o bataie... initial ma umflase rasul, ca in perioada respectiva era una din activitatile mele preferate... la un moment dat am realizat k persoana batuta era o domnita...nu stiu si nu m-a interesat de ce doar ca singura reactie pa care am putut-o avea a fost sa-l bat pe individ ca sa vada cum e caci probabil nu stia si am fost foarte explicit, daca bine tin minte a fost singura data cand am explicat cuiva de ce o perioada o sa schimbe lingura cu paiul...

cica unde dragostea lasa o lacrima prietenia aduce un zambet... doar k din pacate prea rar... in generat unde dragostea lasa o lacrima se gaseste ca unu sa fie suficient de tampit sa bage un cutit... si sa rasuceasca cu expresii de gen.... aaa... mai bine nu exemplific :) dar de ce se intampla asta...nu stiu... raspunsul nu este la mine si nici nu o sa fie vreodata... dar sunt persoane care probabil stiu...

cheile sohodolului

...scriu pe fuga pt k imi fag bagajul pt Retezat, si bineinteles k inainte de orice plecare nu am somn aproape deloc :) sa nu mai pun la calcul k dak nu e totul perfect facut nu ma simt in largul meu... pot face bagajul si in 5 minute... dar care mai e farmecul :P

de la dreapta la stanga, eu, Crisu, Maria, Vlad si Hera... Hera nefiind batrana surprinsa in foto ci un catel frumos foc cu un nasuc umed k roua diminetii... :)... bineinteles putin mai jos e Hera pt k intr-adevar merita... si e fotogenica :)

inceputul concediului nu stiu cum l-as putea descrie... poate exagerez sau nu, doar ca, orice superlativ paleste in comparatie cu adevarul, intotdeauna e asa la munte si in special la catarat... beyound words... zona e superba pt catarat...

bineinteles drumul pana in Soho a fost un haos general pt toti... ne-am adunat din Timisoara, Sibiu si Bucuresti si al drak sa fiu k nu a fost vreunul cu zambet larg cand am ajuns... ceea ce e absolut normal... CFR masina sau autocar, nimic nu poate fi normal...

vremea a fost nebunie curata... aproape perfect, cald ziua si nenorocire noaptea... :) adik batea un vant asa de puternic incat ori de cate ori intram in cort seara, faceam curatenie generala caci era plin de nisip... in rest... plin de capete patrate "made in oltenia" pe acolo si era sa iasa si scandal...

trecand peste incidentele tampite care la randul lor contribuie la povestile frumoase si haiducesti :)

primul 6b pt Crisu a avut un efect asupra moralului in ceea ce priveste cataratul si bineinteles singura persoana care poate face boacane care ma scot din sarite :) putin nerv nu strica niciodata... oricum respectele mele pt un traseu frumos legat...

momentan ma opresc aici... si am sa revin dupa Retezat... si cu putin noroc o sa reusesc sa fac niste poze de o sa stea matza in coada :))

ca sa vezi...

ca tot veni vorba de Napoleon... ghilotina e remediu mai bun pt durerile de cap decat algocalminul... probabil asta e unul din motivele pt care de o gramada de vreme nu m-am mai barbierit... nu vreau sa fiu sigur k asa e...

m-am amuzat dimineata de o porcarie care a dus la alta bineinteles... nush ce dobitoc m-a sunat cu nr ascuns, as fi raspuns cu placere daca nu as fi dormit k spartul... se trezise o data cu gainile, cel mai probabil din cauza ca doarme in cotetz... nu ar fi exclus sa ma fi sunat acelasi inapt care cu ceva timp in urma, cu aprox 6 luni si 15 zile si cateva ore :P m-a sunat sa imi spuna "sa imi fac schiuri din pashtele matii" dupa care a inchis... e destul de clar k am fost frapat... chiar nu imi puteam da seama ce fel de tehnologie neconventionala poate stapani k sa isi faca shiuri din pashte... se poate din cruci, altare si te miri ce dat tot mai simplu e cu sacul sau capacul de veceu... oricum... daca il ducea capul mai mult decat o ceapa degerata zicea si el de sfinti... ar fi fost cel mai tare de pe partie cu shiuri "made in heaven", "powered by INRI" si cu logo-ul lui Sfantul Petru... si sigur ar fi exclamat cu convingere cand ar fi vazut copacul venind spre el hotarat sa-i rupa mufa "Holy Shit"

nu pot sa nu ma intreb oare ce drak ii trebuia acuma, dak asta iarna a vrut schiuri... poate vrea o barca... :))

si ca o nota personala aiurea pe care m-am abtinut ceva timp sa nu subliniez luand in vedere k am fost transat cu ceva... sexul nu provoaca amnezie...

mda... moment de insuficienta respiratorie... :(

ma intreb cu un zambet tamp care drak o fi limita nebuniei... si cum am reusit sa o trec fara sa imi dau seama... vesnicul conflict intre ingertasul bun de pe umarul stang si ingerasul rau de pe umarul drept se sparge la mine in cap... si... e varza... si nu mi-a placut niciodata varza, exceptand aia murata si nu ma vad stand cu formol in cap... nu ar mai avea loc si formolul... oare... dak i-as putea convinge sa stea pe acelasi umar poate, cel putin nu mi-ar fi capul la mijloc, probabil ar fi mai usor de ignorat... anyway... partea frumoasa a lucrurilor e ca atunci cand totul merge rau chiar pot face orice imi trece prin cap k e practitc imposibil sa se inrautateasca situatia :P

am asa o stupida impresie ca dupa placuta plimbare cu gondola, neuronii s-au gandit sa se joace de-a bum-bum la o viteza infernala... ceea ce e cat se poate de neplacut...
cred k ma intorc la biscuitii mei dulci si las drak porcariile k oricum nu ma trage sufletul sa fac altceva decat ceea ce imi trece prin cap si partea frumoasa e k nu am timp sa ma plictisesc, ce-i drept nici nu am nevoie pt k iar o sa incep sa ma gandesc cu cata usurinta am reusit sa-l inteleg pe Napoleon... stupid de usor.. si probabil k as fi preferat in continuare sa ma intreb in momentele in care contemplez aiurea zarea sau cand imi pierdeam vremea stand sa imi fac fotosinteza in zilele insorite, oare la ce drak s-a referit cand a spus... ce-a spus...

gustul frumos al nebuniei care curge frenetic prin vene... mda, e nebunia curata care nu urla, dar musca cu o pofta incontrolabila din tot ce nu conteaza...

e placut sa stai sa faci aiurea balonase din scuipat... sa casti ochii crucis la ele si sa astepti sa se sparga... de ce sa fie scarbos sa faci ce iti trece prin cap fara sa iti pese de ce zic oamenii... k oricum vorbesc pe la spate cu sau fara motiv, nu mi-a pasat niciodata... ce sa fac, am ramas fara sampon si nu mai pot face balonase intr-un mod "politicos" asa k improvizez... oare de ce se ascund imperfectiunile, putin rusinate, cand ele fac perfectiunea mai frumoasa si nebunul da din colt in colt k descreieratul intrebandu-se cum de a nimerit pe negru, si-ar fi dorit sa fie pe alb, unde mai pui k el vroia sa fie calul...

nu mai e mult pana cand o sa imi arunc neglijent rucsacul pe spate si o sa plec fluierand la drum... directia nu a contat niciodata ci doar faptul k imi alimentez nebunia si in alt fel... mi-e dor de mers ore intregi prin paduri, urcusuri noroioase sau pline de bolovani in care fiecare pas e mai obositor ca cel din urma... si apoi sa stau la foc si sa inventez legende... a trecut mult prea mult timp de cand nu am mai aberat povesti inventate aiurea...